Despre carte: 2011 / Odinioară, s-a născut o fată roșcată din părinți care nu erau deloc roșcați. Încă din copilărie i s-a părut că este oarecum specială. Și, de asemenea, i se părea că întreaga lume nu o iubește pentru asta și râdea de ea. Și-a dorit să fie actriță, dar a fost imposibil, pentru că este imposibil să fii o actriță cu acea culoare a părului și cu pistrui pe toți obrajii. Într-o zi, această fată roșcată a văzut un artist desenând. Pe hârtie care tocmai fusese absolut albă, deodată, în câteva secunde, de nicăieri, dintr-o linie subțire de creion argintie, a apărut o lume nouă. Și atunci fata roșcată s-a gândit că a deveni artist este și magic, poți face hârtie vie. Fata cu părul roșu a început să deseneze și, treptat, oamenii au început să o laude pentru picturile și desenele ei. I-a plăcut laudele, dar cu timpul, desenul a încetat să mai aducă bucurie - a început să simtă că picturile îi făceau fanteziile plate. Din ideile tridimensionale au apărut lucruri bidimensionale. Și atunci această fată cu părul roșu (devenind deja mama unui băiat cu părul roșu) a început să scrie povești și i-a plăcut foarte, foarte mult această activitate. Și încă îmi place. Sper ca măcar niște povești scrise de o fată roșcată să vă mulțumească, dragii mei cititori roșcați și neroșcați..